Pe 10 noiembrie 2025, președintele României, Nicușor Dan, a trimis către Curtea Constituțională a României (CCR) o sesizare privind legea care modifică regimul ariilor naturale protejate și procedura de evaluare a impactului asupra mediului. Conform declarației sale, actul normativ „ridică probleme de constituționalitate” și contravine obligațiilor României ca stat membru al Uniunii Europene.
Legea în discuție permite, printre altele: reducerea limitelor ariilor protejate, eliminarea evaluărilor obligatorii de mediu pentru proiecte energetice sau proiecte declarate de Consiliul Suprem de Apărare a Țării (CSAT) ca fiind de interes pentru securitatea națională.
Președintele subliniază că, deși independența energetică este un obiectiv important, aceasta trebuie realizată sustenabil, fără a compromite patrimoniul natural și dreptul cetățenilor la un mediu sănătos. Adoptarea legii în forma propusă ar reprezenta, în opinia sa, un regres legislativ periculos.
Strategia energetică și presiunea dezvoltării
România se află sub presiunea unei nevoi urgente de energie: creșterea consumului intern, tranziția către surse regenerabile și reducerea dependenței de importuri impun elaborarea unei strategii energetice coerente. În acest context, proiectele hidroenergetice, mai ales pe râuri mici și medii, sunt frecvent promovate ca soluții rapide pentru independență energetică. De-a lungul timpului activiștii de mediu au atras atenția că construcția de hidrocentrale poate avea impact major asupra ariilor protejate: fragmentarea ecosistemelor acvatice și terestre, reducerea biodiversității și afectarea regimului hidrologic și a zonelor inundabile naturale.
De aceea, legea contestată, prin eliminarea evaluării de mediu pentru proiectele energetice, ar putea accelera proiectele de hidrocentrale, dar ar pune în pericol ariile naturale, inclusiv situri Natura 2000.
Ariile protejate în România: date de context
România dispune de o rețea extinsă de arii naturale protejate, cuprinzând:
1.578 de arii protejate la nivel național, incluzând:
13 parcuri naționale,
16 parcuri naturale,
12 rezervații științifice,
66 monumente ale naturii.
Suprafața totală estimată a acestor arii, incluzând și siturile Natura 2000 (SCI + SPA), reprezintă aproximativ 23% din teritoriul României, adică peste 5 milioane de hectare.
În ceea ce privește distribuția pe județe:
Cele mai multe arii protejate se află în Bihor, Constanța, Suceava, Cluj și Alba, județe cu un număr mare de rezervații și situri Natura 2000.
Cele mai mari suprafețe protejate absolute se regăsesc în Tulcea (Delta Dunării) și Hunedoara.
Pentru verificarea datelor oficiale, Ministerul Mediului pune la dispoziție fișierul spațial actualizat al ariilor naturale protejate din România: pe data.gov.ro.
Regulile aplicabile ariilor protejate
Legea actuală și cadrul european stabilesc reguli clare pentru protecția acestor zone. Tipurile de arii protejate sunt parcuri naționale, parcuri naturale, rezervații, monumente ale naturii și situri Natura 2000.
Activități permise și interzise: orice proiect care poate afecta ecosistemele este supus unei evaluări de mediu; activitățile tradiționale pot fi permise dacă nu afectează conservarea biodiversității.
Evaluarea impactului asupra mediului: obligatorie pentru proiecte cu potențial impact semnificativ, conform directivelor UE. Derogările trebuie să fie justificate individual, nu automate.
Administrarea ariei protejate: fiecare arie are un custode sau administrator, care întocmește un plan de management aprobat de Ministerul Mediului.
Orice modificare care reduce aceste standarde poate conduce la: deteriorarea ecosistemelor, riscul declanșării unei proceduri de infringement din partea UE și pierderi ireversibile pentru patrimoniul natural al României.
Necesitatea unei dezbateri
Problema nu este alegerea între energie și natură, ci cum le putem împăca prin planificare inteligentă, evaluări riguroase și politici sustenabile. Cu aproape un sfert din țară acoperit de arii protejate și cu ecosisteme unice la nivel european, orice decizie trebuie analizată în cadrul unei dezbateri deschise, nu doar prin vot parlamentar sau directive automate. Ar trebui implicate comunitățile locale, societatea civilă, autoritățile publice, și experții în energie și mediu.
